5 cuvinte pe care să nu le spui unui copil adult care se luptă

Am scris recent o postare Psychology Today intitulată, 4 cuvinte pe care fiecare copil adult care se luptă trebuie să le audă, care părea să rezoneze bine cu cititorii. Aceste cuvinte sunt „Cred în tine”.

Această postare actuală privește cealaltă parte a comunicării. Adică ceea ce copiii adulți nu vor să audă. Prin aceasta, mă refer la modul în care presiunea asupra unui copil adult care se luptă poate avea mai multe efecte negative asupra bunăstării lui și a relației tale cu ei.

Să luăm în considerare Jerry, care mi-a cerut să-l instruiesc despre cum să se conecteze mai bine cu fiul său adult, Will, în vârstă de 32 de ani. Din punct de vedere al contextului, Will eșuase la trei colegii și îi era greu să se mențină cu orice tip de slujbă. Will avea, de asemenea, o convingere puternică că singurul lucru care l-a ajutat să-și gestioneze al lui anxietate a fost iarbă, pe care o abusa. Jerry era de înțeles îngrijorat de capacitatea lui Will de a reuși singur și de a deveni independent.

Jerry se considera un „reprezentant al realității” și se străduia să înțeleagă de ce întrebarea lui de cinci cuvinte:

„Care este planul tău de joc?” a fost atât de deranjant pentru Will.

Există întrebări similare care presează (deși nu au aceleași 5 cuvinte, ele pot avea un impact negativ similar) pe care părinții le pot adresa fără să vrea copiilor lor adulți atunci când aceștia se frământă. Acestea includ:

• — Deci, când ai de gând să te angajezi?
• Cât timp ai de gând să eviți să te confrunți cu lumea reală?
• „Când ai de gând să obții un loc de muncă în domeniul tău?”
• „De ce nu ai aplicat pentru un loc de muncă de nivel superior?”
• „De ce ai ales asta Carieră cale?"
• „Uită-te la [peer-s sau fratenumele lui], se descurcă atât de bine. Așadar despre tine?"

Pe baza mea antrenament experiențele cu părinții îngrijorați, ei pun de obicei aceste întrebări presante ca urmare a lor anxietate, îngrijorare, dragoste sau dorință (exprimată stângaci) de a înțelege viața copiilor lor adulți mai bine. Să aruncăm acum o privire mai atentă asupra impactului negativ al acestor tipuri de întrebări de presiune.

7 Consecințe negative ale presiunii copilului tău adult care se luptă

1. A crescut Stres și Anxietate

Presiunea poate duce la creșterea stresului și a anxietății pentru copilul adult care se luptă. Presiunea de a îndeplini anumite așteptări sau de a performa la un anumit nivel poate fi copleșitoare, făcându-le dificil să facă față provocărilor cu care se confruntă deja. Fiul unui părinte pe care îl antrenez i-a spus: „Crezi că încerci să mă faci să realizez că trebuie să fiu independent. Dar, serios, mă sperii de fiecare dată când aduci în discuție cum îmi pierd viața.”

2. Relație încordată

După cum explic în continuare în cartea mea, 10 zile pentru un copil mai puțin sfidător, presiunea frecventă a părinților poate încorda relația dintre copilul adult și părintele care aplică presiunea. Acest lucru face ca copiii adulți să se simtă neînțeleși sau neacceptați, ceea ce duce la resentimente și distanță în relație. Din motive evidente, susțin că înțelegerea copiilor noștri poate fi chiar mai importantă decât dragostea pe care încercăm să le oferim.

3. Efecte negative asupra sănătății mintale

Presiunea persistentă de a reuși poate contribui la efecte negative asupra sănătății mintale, cum ar fi depresie sau scăzută Stimă de sine. Mulți copii adulți mi-au împărtășit cum sentimentul că nu îndeplinesc așteptările îi face să aibă un sentiment de eșec și inadecvare.

4. Redus Motivația și Performanță

Gândește-te cât de productiv te simți când cineva îți spune cu forță ce să faci. Reflectând la felul în care vă simțiți cu adevărat când vi se spune ce să faceți, vă rugăm să realizați că presiunea excesivă din partea părinților poate duce la o motivație și performanță reduse pentru copiii adulți. The frică eșecul sau dezamăgirea altora poate crea un blocaj mental, împiedicând capacitatea unui copil adult de a se concentra și de a-și duce eforturile.

5. Impact asupra Luarea deciziilor

Presiunea excesivă din partea părinților poate influența negativ copiii adulți în luarea deciziilor. Am auzit mulți copii adulți nefericiți descriind alegerea locurilor de muncă, programe de formare, colegii și chiar căi de carieră pe care le-au profund regretat pentru că „Încercam să le fac pe plac părinților mei”. Adică, atunci când copiii adulți se simt presați, pot face alegeri bazate pe așteptările externe mai degrabă decât valorile și interesele lor, ceea ce poate duce la nemulțumire și un sentiment de deconectare de la adevăratul lor sine.

6. Stima de sine afectată

Presiunea frecventă din partea părinților poate eroda stima de sine, determinând copilul adult care se luptă să se îndoiască de abilitățile și valoarea lor. Copiii adulți cărora părinții le spun că „Tu ar trebui să...” îi face să simtă un alt cuvânt care începe cu „sh”. Cuvantul acela este "rușine.” Acest lucru poate avea efecte de lungă durată asupra lor încredere și imaginea de sine.

7. Resentimente și răzvrătire

A te simți presat poate duce la sentimente de resentimente și, în unele cazuri, la rebeliune. Am văzut mulți copii adulți rezistând acestei presiuni, angajându-se în comportamente de auto-sabotare. Acestea includ în mod obișnuit dormit tarziu, folosirea problematica a substantelor si dezvoltarea unui stil de viata de mincind și negare care sunt contraproductive sau chiar dăunătoare.

Acum că ne-am uitat la ceea ce nu funcționează bine, să vedem cum poți avea o voce de susținere care să-l ajute pe copilul tău adult să se simtă validat și nu încolțit.

Modalități utile pentru părinți de a-și exprima sprijinul

Este important să abordați copiii adulți care se confruntă cu provocări cu empatie și sprijin, mai degrabă decât presiune. Comunicarea deschisă, înțelegerea și încurajarea pot fi mai eficiente în a-i ajuta să treacă prin dificultăți și să lucreze spre o schimbare pozitivă. Dacă este necesar, căutarea îndrumării profesioniștilor din domeniul sănătății mintale poate oferi sprijin și resurse suplimentare.

Comunicarea cu un copil adult care se luptă despre situația lor necesită sensibilitate și empatie. În loc să vii la ei cu întrebări precum „Care este planul tău de joc”, care ar putea suna direct sau condescendent, luați în considerare abordarea conversației cu un suport și colaborare mod de gândire. Iată câteva sfaturi:

Exprimați empatia

Începeți prin a exprima empatie și înțelegere. De exemplu, „Lori, sunt conștientă de provocările dificile cu care te confrunți. Vă rog să auziți că, deși putem aborda unele lucruri diferit, îmi pasă de bunăstarea voastră.”

Creați un spațiu sigur

Asigurați-vă că conversațiile au loc într-un spațiu sigur și fără judecăți. Ai putea spune: „Kevin ce-ar fi să mergem împreună la o plimbare. Vreau să vă înțeleg perspectiva și să explorez modul în care pot comunica cel mai bine într-un mod care să mă simt de susținere versus judecător sau atacator.”

Pune întrebări deschise

În loc să întrebați direct despre „planul lor de joc”, puneți întrebări deschise care îi încurajează să-și împărtășească gândurile și sentimentele. De exemplu:

- „Cum te-ai simțit în legătură cu situația ta actuală?”

- „Ce merge bine și nu atât de bine, având în vedere provocările cu care te confrunți acum?”

Ascultare activa

Practicarea ascultării active este dificilă pentru părinții afectați de anxietate. Ascultarea activă implică nu doar ascultarea cuvintelor copilului tău adult, ci și încercarea de a înțelege emoțiile acestuia și preocupările de bază.

Reflectați la ceea ce auziți pentru a arăta că sunteți implicat și înțelegător. Ai putea chiar să spui: „Există o parte din mine care vrea să-ți dea un sfat, dar aș prefera să iei de pe piept lucrurile care te deranjează”.

Evitați judecățile

Văd mulți părinți cărora le este greu să se abțină de la a judeca sau de a da sfaturi nesolicitate. Vă rugăm să rețineți, scopul dvs. este să înțelegeți perspectiva copilului dvs. adult și să-l susțineți, mai degrabă decât să vă impuneți ideile asupra a ceea ce ar trebui să facă.

Deși este greu pentru noi toți, ca părinți, este esențial ca, dacă ne expunem valorile, să facem acest lucru într-un mod care să nu simtă că le impunem. Ai putea spune: „Chiar dacă vedem unele lucruri diferit, prețuiesc cât de deschis ești cu mine. Lucrez pentru a-mi aminti că fiecare dintre noi putem aborda provocările în mod similar în unele moduri și diferit în alte moduri.”

Oferiți asistență

Spune-i copilului tău adult că ești acolo pentru a-l sprijini în orice mod de care are nevoie. Acest sprijin poate include sprijin emoțional, asistență practică (în limita rațiunii) sau ajutându-i să se conecteze cu resurse.

Stabiliți obiective realiste

Lucrați împreună pentru a stabili obiective realiste și realizabile pe termen scurt. Împărțirea provocărilor mai mari în pași mai mici și gestionați poate face ca situația să pară mai puțin copleșitoare.

Gânduri finale

Amintiți-vă, fiecare copil adult este diferit, iar abordarea poate varia în funcție de circumstanțele specifice și de relația dvs. cu copilul dumneavoastră. Cheia este de a promova comunicarea deschisă și colaborare. În încheiere, vă rog să rețineți că în peste treizeci și trei de ani ca psiholog, nu am avut niciodată un copil adult să se plângă că părinții le-au exprimat prea multă empatie.