Cercetările arată beneficiile (și capcanele) ale empatiei manageriale

Sursa: Direct Media Stocksnapio

Empatia sinceră încurajează respectul reciproc între angajați și conducere.

Sursa: Direct Media / Stocksnapio

De mult cred în importanța empatiei în management. În esență, managementul este despre relații, iar empatia, desigur, este un element cheie al relațiilor pozitive.

Acesta este motivul pentru care m-a interesat recent cercetare de la Ernst & Young analizând beneficiile și dezavantajele empatiei ca instrument de management.

Un studiu pe 1.000 de lucrători americani angajați a discutat numeroase aspecte pozitive ale empatiei la locul de muncă. De exemplu:

  • 86% dintre angajații chestionați spun că ridică moralul;
  • 87 la sută consideră că ajută la promovarea unui mediu incluziv;
  • 87 la sută consideră că inspiră „schimbare pozitivă la locul de muncă”;
  • 78 la sută cred că reduce cifra de afaceri;
  • 85 la sută cred că ajută inovaţie.

Poate cel mai important, 87% dintre respondenți cred că aceasta încurajează „respectul reciproc între angajați și lideri”.

Studiul descrie cu exactitate empatia ca fiind o trăsătură blândă, dar puternică, care „ajută angajatorii și angajații să colaboreze mai bine și, în cele din urmă, să creeze o cultură a responsabilității”.

Walking the Talk

Până acum, bine. Toate acestea sunt, fără îndoială, beneficii substantiale ale managementului.

Deci, care este dezavantajul unei organizații care se promovează ca un empatic la locul de muncă?

Într-o frază, riscul este ca, dacă o companie pretinde că are o cultură empatică, ar fi mai bine (așa cum se spune adesea în domeniul resurselor umane) să „imple de vorbă”. Fii ceea ce spune că este.

Dacă nu, este o invitație deschisă pentru conducere să fie privită ca nesincera și neautentică, ceea ce erodează rapid loialitatea trupelor. Până în acest punct, acest studiu oferă date suplimentare.

  • Mai mult de jumătate dintre angajați (52 la sută) consideră că „eforturile companiei lor de a fi empatici față de angajați sunt necinstite”.
  • În mod semnificativ, 47 la sută dintre angajați raportează „o lipsă de urmărire când vine vorba de promisiunile companiei”.

Concluziile studiului sună o notă clară de avertizare:

Empatia este o forță puternică care trebuie încorporată organic în fiecare aspect al unei organizații; în caz contrar, inconsecvenţa are un impact dramatic asupra culturii de ansamblu şi autenticitate a unei organizatii.

Viziune și realitate

Sunt foarte mulțumit că această cercetare a subliniat cu sinceritate aceste dezavantaje pentru un „loc de muncă empatic”. Nu pot spune că am mai văzut acest tip de analiză, dar constatările cu siguranță nu m-au surprins.

După cum am menționat de la început, cred cu fermitate în valoarea empatiei manageriale și am scris despre subiect eu insumi.

Cu toate acestea, este nevoie de un anumit tip de manager (un anumit tip de individ) pentru a implementa această abordare în mod eficient. După cum bănuiesc că practic toți angajații pot atesta, nu toți managerii sunt în mod natural empatici. Poate fi nevoie de antrenament, antrenament, și timp pentru a dezvolta această mentalitate. Dacă într-adevăr, un individ o poate dezvolta.

În plus, și mai important, faptul este că în lumea afacerilor americane de astăzi, concedierile, reducerea personalului și o multitudine de inițiative de îmbunătățire a eficienței sunt aspecte comune ale vieții de zi cu zi. Astfel de activități pot fi uneori esențiale pentru desfășurarea unei operațiuni de afaceri de succes, dar sunt și greu de reconciliat cu un loc de muncă prea empatic.

Pe scurt, dacă, în calitate de organizație, doar „vorbești pe jos”, dar nu „mergi pe jos”, ar fi mai bine să nu te aventurezi în aceste ape mai sensibile în primul rând.

Sau cel puțin asigurați-vă că aveți talentul de management și pregătirea potrivite pentru a transforma viziunea în realitate.

Indiferent de efort, nu este niciodată un lucru bun să promiți ceva și să nu-l livrezi.