CIA este sceptic cu privire la „sindromul Havana”

În ultimii 4 ani, am scris nu mai puțin de 12 coloane pentru Psihologia azi subliniind diverse defecte în afirmațiile că „sindromul Havana” a fost cauzat de o armă secretă a unui guvern străin. Am susținut că rapoartele despre „sindromul Havana” au fost rezultatul științei proaste și al jurnalismului senzațional și pot fi explicate folosind psihologia generală și bunul simț.

Constatările lui s-a scurs un raport CIA către The New York Times a constatat că cele mai multe dintre cele 1.000 de cazuri care au fost investigate de guvern au explicații de mediu și includ afecțiuni medicale nediagnosticate și stres, nu rezultatul unei campanii internaționale a Rusiei sau a unei alte puteri străine. Eu și neurologul Robert Baloh am ajuns la o concluzie similară în urmă cu 18 luni (Baloh & Bartholomew 2020).

În septembrie 2021, un raport clasificat al unui grup de oameni de știință de elită a fost extrem de critic la adresa ipotezei armei cu microunde pentru ceea ce s-a întâmplat în Cuba, în timp ce cam în același timp, rezultatele divulgate ale unei investigații FBI au concluzionat că boala psihogenă în masă a fost un factor major al focarului (semnale acustice, 2018; Lederman și Breslauer, 2021).

Deși CIA a spus că continuă să investigheze aproximativ două duzini de cazuri care sunt inexplicabile, acest lucru nu ar trebui să fie considerat ca sugerând că există un complot sinistru împotriva diplomaților americani și inteligență ofiţeri. O paralelă relevantă sunt rapoartele OZN. Un raport recent al Guvernului SUA privind OZN-urile a constatat că multe cazuri erau inexplicabile, dar asta nu însemna neapărat că sunt de origine extraterestră. De exemplu, multe cazuri nu au suficiente informații pe care să se bazeze o evaluare. Același lucru este valabil și pentru „sindromul Havana”.

Pacienți revoltați

Nu este surprinzător faptul că imediat după publicarea documentului New York Times Raportul, victimele „sindromului Havana” și-au exprimat indignarea față de constatări. Problema este că majoritatea oamenilor, inclusiv mulți medici, nu sunt familiarizați cu literatura despre bolile psihogene în masă. Miturile încă abundă, cum ar fi credința că victimele sunt slabe la minte, instabile din punct de vedere psihologic sau suferă de o tulburare mintală. Condiția este o reacție de stres care este legată de o credință și, din moment ce toți avem credințe, toată lumea este o potențială victimă. Suferinții nu sunt ipohondri, așa cum a sugerat senatorul american Marco Rubio. În octombrie 2021, Rubio s-a referit la cei care susțin o explicație psihogenă ca fiind angajați în „șarlatări” și i-a invitat „să explice asta acum, zeci de oameni care au suferit leziuni ale creierului documentate care, în multe cazuri, i-au făcut incapabili să lucreze din nou” (Desiderio și Seligman, 2022). Acest lucru este explicabil. Nu s-au confirmat niciodată leziuni cerebrale în cohorta din Cuba, ci doar anomalii cerebrale minore care nu sunt neobișnuite în eșantioane de dimensiuni mici. Se știe că anomalii similare ale creierului sunt cauzate de expunerea la stres prelungit, ceva la care diplomații americani din Cuba se aflau după ce li s-a spus că ar putea fi ținta unei arme secrete.

Shades of the Salem Witch Isteria

Trei rapoarte guvernamentale diferite au găsit trei concluzii similare. Este timpul să blocăm politică și ascultă știința. Ceea ce s-a întâmplat în Cuba și sugestia de masă care a urmat la nivel global este un capitol din isteria vrăjitoarelor din Salem din 1692, care a durat din februarie 1692 până în mai 1693. Saga din Salem poate să fi fost mai scurtă, deoarece locuitorii nu au avut de-a face cu social media și știri repetate.

Acesta nu este sfârșitul „sindromului Havana”, dar raportul CIA marchează începutul sfârșitului. Următoarea fază va prezenta probabil un protest public asupra faptului că victimele au fost ignorate și etichetate „isterice”. Amintiți-vă, victimele bolilor psihogenice în masă se confruntă cu simptome reale. Nu este doar „toate în capul lor”. Și să nu uităm că mulți dintre ei nu sufereau deloc de boli psihogenice, ci de o serie de afecțiuni medicale comune și nu atât de comune. În sfârșit, este important să ne amintim simptomele: dureri de cap, greață, amețeli, oboseală, dificultăți de concentrare, dezorientare, uitare, confuzie, tinitus, insomnie, presiunea capului și dureri de urechi. Aceste plângeri sunt atât de frecvente încât în ​​orice săptămână ar fi neobișnuit ca cineva să nu aibă cel puțin una dintre ele.