Îmbrățișează autenticitatea și trăiește-ți adevăratul Sine

​​​​​​Într-o vreme când conformitate adesea are prioritate, îmbrățișarea sinelui nostru autentic poate părea descurajantă. Cu toate acestea, așa cum Brene Brown articulează în „Braving the Wilderness” și Glennon Doyle subliniază în „Untamed”, a trăi în mod autentic este eliberator și esențial pentru bunăstarea noastră generală.

A trăi în mod autentic implică îmbrățișarea și exprimarea adevăratului nostru sine, nu versiunile despre noi înșine pe care societatea le așteaptă sau le acceptă. Acest autenticitate este profund împletită cu simțul nostru de stima de sine și înțelegerea de sine, așa cum sugerează Brene Brown în „Braving the Wilderness”. Ea propune să se aventureze în sălbăticia noastră este un act de curaj, îmbrățișând vulnerabilitatea care duce la libertatea autentică și la acceptarea de sine.

În „Untamed”, Glennon Doyle subliniază un lucru similar filozofie ci prin prisma eliberării de așteptările societății, în special de cele impuse femeilor. Ea prezintă autenticitatea ca un act de eliberare și împuternicire, revendicându-și viața și alegerile din limitele normelor societale.

Ambii autori exprimă același sentiment: Autenticitatea nu trebuie sacrificată pentru acceptare. În schimb, ar trebui să fie văzută ca fundamentul unor relații semnificative. Când suntem sinceri cu noi înșine, atragem oameni care ne apreciază pentru ceea ce suntem într-adevăr, creând legături mai sănătoase și mai împlinite. Astfel, autenticitatea noastră nu întrerupe conexiunile; le adâncește.

Înțelegerea autenticității

Autenticitatea înseamnă recunoașterea și exprimarea gândurilor, sentimentelor și credințelor noastre autentice. Este vorba despre a fi fideli cu noi înșine, chiar și atunci când contrazice așteptările sau normele societății. După cum scrie Doyle în „Untamed”, „A fi uman nu este greu pentru că o faci greșit; este greu pentru că o faci bine”.

Aprofundând mai mult în autenticitate, este important să rețineți că nu este vorba doar de a fi sinceri cu ceilalți, ci de a fi sinceri cu noi înșine. Acest lucru necesită conștientizare de sine și introspecție, dorința de a ne confrunta cu defectele, temerile și incertitudinile. Poate fi inconfortabil, uneori chiar dureros, dar este necesar să trăiești o viață autentică.

Brene Brown subliniază frecvent legătura inseparabilă dintre autenticitate și vulnerabilitate în munca sa. Pentru a fi autentici, trebuie să ne arătăm vulnerabilitatea și să ne expunem adevăratul sine în fața lumii. Acest lucru poate fi înfricoșător, lăsându-ne deschiși judecății și criticilor. Cu toate acestea, așa cum susține Brown, doar îmbrățișând vulnerabilitatea noastră putem trăi autentic și putem forma conexiuni autentice cu ceilalți.

În mod similar, conceptul lui Doyle de „neîmblânzire” este o chemare la autenticitate. Este vorba de a ne elibera din cuștile așteptărilor și normelor societății și de a îndrăzni să trăim în conformitate cu propriile noastre convingeri, dorințe și valori. Aceasta nu este o ispravă ușoară, mai ales într-o societate care deseori prețuiește conformitatea în detrimentul individualității, dar este o călătorie care merită întreprinsă pentru libertatea și împuternicirea pe care le aduce.

În esență, autenticitatea este o călătorie de-a lungul vieții de auto-descoperire și auto-exprimare. Este un angajament de a ne trăi adevărul și de a onora individualitatea noastră unică. Este vorba despre a avea curajul de a fi noi înșine, pe deplin și fără scuze și, făcând acest lucru, să ne îmbogățim viețile și viața celor din jurul nostru.

Importanța autenticității

A trăi în mod autentic ne permite să ne aliniem acțiunile cu valorile și dorințele noastre, crescând satisfacția și fericire. După cum subliniază Brown în „Braving the Wilderness”, autenticitatea favorizează și un sentiment de apartenență, permițându-ne să ne conectăm cu ceilalți la un nivel mai profund.

Una dintre provocările îmbrățișării autenticității este menținerea relațiilor noastre. Menținerea relațiilor în timp ce îmbrățișați autenticitatea poate fi într-adevăr o provocare. Acest lucru se datorează în principal tensiunii inerente pe care autenticitatea o poate pune asupra rolurilor și dinamicii familiale stabilite. În multe familii, se așteaptă ca membrii să adere la roluri și modele comportamentale specifice. Când un individ începe să acționeze în mod autentic și încalcă aceste norme, poate crea tensiune și conflict.

Cu toate acestea, Bowen terapie sugerează că a deveni diferențiat sau a-ți menține individualitatea în timp ce rămâi conectat emoțional cu familia ta este vital pentru maturitatea emoțională și sănătate. Astfel, autenticitatea, deși poate fi inițial perturbatoare, este un pas necesar pe calea creșterii personale și a relațiilor de familie mai sănătoase.

1. Comunicare deschisa: Împărtășește-ți călătoria către autenticitate cu cei dragi. Explică-ți nevoia de a trăi mai autentic și cum ți-ar putea afecta relațiile.

2. Practicați empatia: Înțelegeți că cei dragi ar putea avea nevoie de timp pentru a se adapta la schimbări. Ai răbdare și empatic faţă de sentimentele lor.

3. A stabilit Limite: Definiți ce comportamente veți accepta sau nu de la alții și comunicați clar aceste limite. Acest lucru poate ajuta la menținerea respectului în relațiile tale, permițându-ți în același timp să fii sincer cu tine însuți.

4. Căutați asistență: Înconjurați-vă de oameni care vă încurajează autenticitatea. Ei vă pot oferi sprijinul și înțelegerea de care aveți nevoie în timpul acestei tranziții.

5. Rămâi conectat: Chiar dacă vă îmbrățișați sinele autentic, amintiți-vă importanța de a rămâne conectat cu cei dragi. Găsiți un teren comun și cultivați legăturile care contează cel mai mult pentru dvs.

Îmbrățișarea autenticității este o călătorie de-a lungul vieții care necesită curaj, răbdare și perseverență. Deși poate provoca unele relații, în cele din urmă duce la conexiuni mai profunde și la o viață mai satisfăcătoare. Doyle exprimă frumos în „Untamed”, „Cu cât suntem mai curajoși, cu atât suntem mai norocoși”.